Elena ieși din cafenea fără să se uite înapoi. Matei rămase la masă, înțelegând în sfârșit că iertarea cerută e inutilă atunci când locul pe care l-ai ocupat odată în cineva a devenit, între timp, o cicatrice care nu se mai vindecă.
Ți-ar plăcea ca povestea să aibă un , sau vrei să dezvoltăm mai mult trecutul celor două personaje ? Inima mea nu te iarta
O găsi la aceeași cafenea veche, „La Ceas”, unde obișnuiau să-și planifice viitorul pe șervețele de hârtie. Ea citea, cu aceeași mișcare absentă de a-și trece degetele prin păr. Când ridică privirea, în ochii ei nu fu nicio surpriză, doar o oboseală imensă. — Ai venit, spuse ea simplu, închizând cartea. Elena ieși din cafenea fără să se uite înapoi
Matei făcu un pas spre ea, simțind o ușurare falsă inundându-i pieptul. Dar ea ridică o mână, oprindu-l. O găsi la aceeași cafenea veche, „La Ceas”,
Povestea de mai jos explorează tema regretului și a mândriei, acolo unde iertarea nu este un act de voință, ci o barieră pe care inima refuză să o ridice. Ecoul din Strada Speranței
— Am venit să-ți cer iertare, Elena. Pentru tot ce am lăsat în urmă. Pentru tăcere.